Înainte de asta eram ofiţer de aviaţie. După - am fost dat afară din Armată şi am fost trecut la index. Spălam maşini, măturam, ca să pot exista....
Americanii, canadienii, nemţii şi italienii au vrut să-l "importe". De fiecare dată, răspunsul lui a fost "Nu" "Mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic"
Pe lângă aparate de zbor şi maşini, Capră a inventat şi motociclete neconvenţionale.
Justin Capră, românul care a inventat rucsacul zburător folosit acum de americani în călătoriile spaţiale, stă la Baloteşti, într-o casă austeră ca o chilie... Când l-au "vizitat", hoţii i-au făcut pagubă doar pentru că au lăsat uşa deschisă la plecare.
Era iarnă, el era plecat din localitate şi centrala a consumat gaz cât pensia lui pe o lună.
Cu rucsacul zburător în beciurile miliţiei.
Rucsacul zburător i-a adus, la început, doar belele. "În 1956 l-am propus Academiei şi bineînţeles că am produs ilaritate. şi, mă rog, chestii d-astea. În '58 l-am brevetat. Dar, în '56, pentru că aveam intenţia să realizez un astfel de aparat şi nişte maşinuţe, am făcut prostia să merg, neştiind puterea comuniştilor, la Ambasada Americană să cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au ţinut mult – două săptămâni -, dar dormeam pe ciment şi mâncam un sfert de pâine pe zi. Înainte de asta eram ofiţer de aviaţie.
După - am fost dat afară din Armată şi am fost trecut la index. Spălam maşini, măturam, ca să pot exista.
Până în 1962, când a venit Expoziţia Americană la Bucureşti şi şi-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenţa între al meu şi al lor era de culoare: al lor era gri şi al nostru - negru. Altminteri erau identice".
O jucărie: curent electric din zgomot
Americanii şi mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe tovarăşi să-şi reconsidere poziţia faţă de Justin Capră. L-au reabilitat oarecum, adică şi-a putut găsi un loc de muncă mai tehnic decât măturător. Dar şi munca de jos a fost o "sursă de inspiraţie".
Ce faci, de pildă, dacă trebuie să lucrezi într-o cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci să transformi zgomotul în curent electric! "Am folosit un telefon Bell , o membrană cu o bobină şi un miez de fier, pusă în hala în care se făcea gălăgie şi recoltam în altă parte curent. Nu am reuşit să produc mult curent, dar mă gândeam să pun membrane peste tot, în toată hala, ca să meargă măcar polizoarele fără să mai consume din reţea". Asta este una dintre invenţiile pe care le-a considerat jucării şi nu s-a obosit să le breveteze.
"Nu se poate, da' funcţionează"
Există însă o invenţie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru că nimeni nu i-a găsit explicaţia fizică.. "Am realizat odată un dispozitiv care micşora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune că fiecărei acţiuni trebuie să-i corespundă o reacţiune egală şi de sens contrar. Or, ăsta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roţi, n-avea interacţiune magnetic şi al naibii se mişca. Bineînţeles, consuma, nu era perpetuum mobile. Şi atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, şi m-a dus la Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie. Şi acolo a venit un hectar de mărimi - profesori, academicieni, savanţi - şi prima expresie a fost . La care Groza zice justificăm?> Doctor în fizică, Dan Vamanu, care a fost şef de promoţie la Oxford , a studiat dispozitivul şi mi-a zis Ăsta n-ar trebui să meargă. Da' bine că merge, c-om găsi noi justificare matematică>. Nu s-a găsit nici acum".
Circa 100 de vehicule neconvenţionale
Justin Capră a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzină pentru un drum între Bucureşti şi Iaşi , cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale. Din toate acestea, doar o invenţie - automobilul fără caroserie, cu efect pelicular - şi-a găsit o oarecare aplicare.
Este vorba despre un prototip care a rămas la stadiul de machetă pentru că Justin Capră n-a avut bani să-l construiască. "Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriană, care creează şi o propulsie şi poate face, eu ştiu, şi aer condiţionat în maşină.. Este vorba de un jet de aer evacuat din faţă şi aspirat în spate, care îmbracă ocupanţii autovehiculului. Am aruncat şi apă pe el, nu se întâmplă nimic - nu plouă, nu ninge". Iar aplicarea a fost mai mult decât modestă:un cetăţean din Bacău a folosit invenţia lui Capră pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar ţine, totuşi, şi apa, şi peştii!
Întrebare frecventă: "De ce nu plecaţi?"
De ce n-a plecat să se realizeze în ţări mai civilizate? "M-a întrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceauşescu. I-am zis tramvai. În Germania nu poţi să faci treaba asta, cade guvernul>. După revoluţie au venit alţii să mă întrebe .. Păi ce, să mănânc lebede la Viena? Şi pe urmă, mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic. Am fost invitat să rămân în Italia, America , Germania , Canada .... Credeţi că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă e în România..."
Nu există inginer adevărat fără cultură
Acum, Justin Capră are 75 de ani, dar nici vorba, nici mişcarea nu-i arată vârsta. El pune "tinereţea" pe seama familiei. "Tata a murit la 90 de ani pentru că l-a lovit o maşină când era pe bicicletă. Bunicii, mătuşile - la 102, 107, 110.... "Lucrează la al 73-lea prototip de autoturism şi şi-ar dori ca cineva să-i continue munca, să cerceteze şi să pună în aplicare efectele pe care le-a descoperit..
Nu este însă uşor să ajungi ucenicul lui Capră.
"Un inginer, dacă nu are cultură, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultură, ci un simţ al sintezei.
Kant zice . Ei, cum dracu' poţi să fii propriul tău stăpân într-o lume conjuncturală, înlănţuită? Şi spune că morala poate fi în afara moralei creştine, ceea ce iar este o greşeală. (...) Newton zice . Pentru că nu există esenţe în materie. Noi, oamenii, ne deplasăm asimptotic spre cunoaştere pe care nu o s-o întâlnim pentru că, curba asimptotă întâlneşte verticala cunoaşterii undeva la infinit."
INFO PLUS
EMIGRAREA
Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând voi fi mai liber şi mai fericit... Doamne, ce deziluzie am avut atunci când mi-am dat seama că prin învăţătură ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponenţial aria de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme ce definiţiile nu ne apropie de esenţe, de vreme ce adevăr egal subiectiv?
Academicul ne îndepărtează de natură, acesta este diferenţial, centrifug, nu dă răspunsul la întrebări.
Pretinsele sale răspunsuri nu rezolvă problema cunoaşterii. Simt un gol sprijinindu-mă pe adevărul ştiinţific oficial.. Nu mai vreau clasicul în abordarea căilor de studiu. Vreau altceva! N-am întâlnit adevărul absolut, n-am întâlnit decât raportabilităţi, conjuncturi, relativitate.
Adevărul în care cred este unul singur: adevărul Divin.
Spiritul, în schimb, nu intră în crize, spiritualistul nu disecă multidimensionalitatea Divină, o ia ca postulat, ştiinţa spirituală este de aceea interferenţială, centripetă şi nu dă reacţii secundare.
Există totuşi o cale şi anume: evoluţie în plan spiritual, în plan creştin, pentru că iubirea, stima, toleranţa rezolvă toate problemele.
Să zicem că fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimţire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci când sunt obosit fizic şi când văd rezultatul muncii mele.
Sunt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihică, sunt ăla care vede alfel. Pentru acest motiv am fost persiflat, invectivat şi chiar agresat fizic, şi de ce?
Pentru că merg pe alt drum, nu pe cel obişnuit. Deranjez nişte somnolenţe, nişte tipare. Lumea nu are nevoie de oameni care nu cred în definiţii, care nu cred în academii şi nici în premianţi oficiali.
Când ţin o conferinţă sau un curs văd discipolii mei plecând mai îngânduraţi. Am acest defect, această particularitate, pun lumea pe gânduri. Mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns la vârsta la care îmi dau seama că nu trebuie să critic, înţeleg faptul că există o programare din afara noastră, în alt raport spaţiu - timp. (Care spaţiu, care timp? alte relativităţi?)
Nu-mi permit să critic istoria, de vreme ce aceasta este conjuncturală. Mai întâi că nu cunosc noţiunea de bine şi de rău. Dar nici nu îl înţeleg pe filosoful Kant atunci când afirmă că dânsul îşi este propriul lui stăpân! Cum poate un om fi stăpân pe el într-o lume înlănţuită?
Prefer înţelepciunea vârstei, observ că geneticul poate fi optimizat, cromozomii având permeabilitate spirituală..
Eu nu sunt în măsură să ofer soluţii, nu mă pricep, soluţii vă poate da natura, în măsura înţelegerii noastre. Eu nu cred în politicieni, vorbăreţi, colesterolizaţi, cu ţinută opulentă şi ostentativă.
Nu mai cred în imagini, nu cred în virtual.
Eu cred în pădure, în apă, în aer, în filosofia ţăranului bătrân, pardon, nu în ţăranul de lângă metropolă.
Cred în adevărul Divin, în legătura Divinului cu omul prin intermediul monarhului şi al sacerdotului.
Nici pe filosoful Platon nu-l înţeleg atunci când şi-a declarat republica ce-i poartă numele, de vreme ce l-a şcolit pe Aristotel în spirit monarhic. Cred într-un reprezentant de tip confucian, într-o verticalitate, într-un caracter.
Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure, unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele şi nu văd imagini de reclamă şi nici telenovele.
Vreau să înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu muzica ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei şi foşnetul frunzelor.
Refuz artificialul, nu mai vreau beţivi şi fumători, vreau oameni adevăraţi sau fără oameni.
Vreau să fiu mic pentru a mă bucura de adevărul Divin.
Justin CAPRĂ
Fratia ticalosilor de dupa Cortina de Fier inspira frica si groaza prin simpla definitie. Reputatia ei este cladita pe munti de cadavre torturate. Puterea de care dispune este incredibila. Influenta sa atinge cele mai inalte varfuri din politica mondiala. Nu exista crima sau nelegiuire pe care soldatii sai rosii sa nu o fi dus-o in pragul perfectiunii malefice. Mai vicleana decat Comunismul, mai cruda decat KGB-ul, mai lacoma decat Globalizarea, mafia rusa este astazi mai puternica decat oricand. A supravietuit tuturor oranduirilor sociale manata de setea oarba de putere, dublata de o ferocitate devenita proverbiala in zilele noastre.
Fratia ticalosilor de dupa Cortina de Fier inspira frica si groaza prin simpla definitie. Reputatia ei este cladita pe munti de cadavre torturate. Puterea de care dispune este incredibila. Influenta sa atinge cele mai inalte varfuri din politica mondiala. Nu exista crima sau nelegiuire pe care soldatii sai rosii sa nu o fi dus-o in pragul perfectiunii malefice. Mai vicleana decat Comunismul, mai cruda decat KGB-ul, mai lacoma decat Globalizarea, mafia rusa este astazi mai puternica decat oricand. A supravietuit tuturor oranduirilor sociale manata de setea oarba de putere, dublata de o ferocitate devenita proverbiala in zilele noastre.
Viitor de aur Mafia noastra are!
Gruparile crimei organizade de dincolo de Cortina de Fier au in spate o istorie, traditie si motivatii cumva diferite de celelalte mafii care imparatesc peste Universul infractional international. Termenul in sine este cunoscut de populatia rusa sub denumirile deja consecrate de Russkaya mafiya, Krasnaya mafiya (Mafia Rosie) sau Bratva (Fratia). Crima organizata in Rusia si republicile adiacente fostului colos sovietic au o existenta pierduta prin perioada in care imensul spatiu din Eurasia era populat de tari, nobili, negustori si omniprezentii mujici. In acest taram vast, intre stepe si paduri nesfarsite strabatute de drumuri de tara, in sate saracacioase si risipite in nesfarsitul departarilor, in targuri si orasele animate de setea de viata a spiritului rus, in tot acest ansamblu aparent bucolic aveau sa incolteasca germenii otravitori ai celei mai temute organizatii criminale din lume. O incursiune in istoria si secretele mafiotilor rusi este asemanatoare cu nimic alceva decat cu o coborare in Iad. Un Iad rosu, lacom si salbatic unde raketii si mafiotii se poarta aidoma celor mai inspaimantatori demoni.Mafia rusa se internationalizeaza cu pasi repezi lasand in urma chiar si mult discutata Globalizare. Ceea ce a inceput pe timpul tarilor ca un fenomen infractional local, astazi isi proclama puterea peste lumea interlopa din Statele Unite, Marea Britanie, Israel, Uniunea Europeana, Balcani, Africa de Sud…
Ar fi o greseala sa credem ca toti soldatii acestei temute organizatii criminale sunt de etnie rusa, printre membri marcanti din conducerea organizatiilor criminale ruse intalnindu-se multi evrei, baltici, ceceni, georgieni sau armeni. Cat despre domeniul activitatilor in care se implica mafia de dincolo de U.E., ei bine, nu exista activitate sau afacere legala sau nu care sa nu fi fost vizata de cruntii soldati din fratiile ruse. Incepand cu traficul de armament, carne vie sau droguri, domenii unde stapanii racketilor sunt lideri mondiali si continuand cu escrocari, camata, asasinate la comanda, mita, coruperea oficialitatilor, pornografie infantila pe Internet, santaje, fraude pe Internet, furt de identitate, uzurpare de calitati oficiale, rapiri de persoane, trafic ilegal de materiale radioactive, furt de petrol si gaze naturale, spionaj, furturi de masini si bijuterii de lux, prostitutie, intimidarea martorilor, violuri la comanda si culminand chiar cu acte tipice de terorism, nimic nu le-a scapat acestor demoni rosii. Fapt ce l-a facut pana si pe faimosul Alexander Soljenitin sa declare trist intr-una dintre memoriile sale ca"Maica Rusie a inceput sa nasca fii ticalosi"…
Vor V Zakone - Legea Talharilor
Spre surprinderea celor care credeau ca Mafia Rusa e un fenomen aparut dupa 1990 - momentul destramarii Uniunii Sovietice, originile crimei organizate ruse coboara pana in vremea Rusiei Imperiale si implicit a dinastiilor de tari. Inca de pe atunci drojdia si scursoarea societatii care parazita targurile si orasele Maicii Rusia s-a constituit intr-o grupare de sine statatoare cu legi si cutume proprii, hotarata sa duca la perfectiune traiul aflat in umbra legii, moralei si respectului fata de semeni. Asa s-a nascut Vor V Zakone, adica Fratia si Legea Talharilor, o grupare obscura unde s-au unit toti hotii, criminalii, talharii si escrocii din Rusia. In acest adevarat sindicat al borfasilor, membrii se simteau ocrotiti de raidurile politiei, organizati si bine pregatiti pentru infama lor "meserie". Oricat de incredibil ar parea, in randurile Vor V Zakone functionau adevarate "scoli profesionale" unde tinerii ciraci erau invatati pas cu pas "arta" jafului, a talhariei, furtului, inselarii, escrocarii, totul culminand cu specializarea in omorurile la comanda…
Puterea lor a ajuns la apogeu in vremurile tulburi ale Revolutiei Bolsevice din 1917 cand, pe fondul anarhiei generale care devasta tara, bande inarmate de hoti terorizau populatia.Puterea si influenta lor crestea continuu pana cand au ajuns un factor hotarator in noua societate cladita prin crima de comunisti. Fenomenul a ramas cunoscut in istoria criminologiei ruse sub numele de Vorovskoy Mir ( Lumea Hotilor). In fata tavalugului bolsevic, lumea paralela a talharilor nu s-a intimidat deloc. Ba din contra, multi membri ai Fratiei Hotilor s-au inscris cu frenezie in randurile noului Partid Comunist si activand mai apoi drept vajnici tovarasi comisari in randurile noii oranduiri sovietice. Dupa cum spunea cu tristete un celebru istoric, "S-au intalnit cei mai mari criminali cu cei mai ticalosi hoti. Impreuna au cladit Comunismul si au slefuit Omul Nou…"
Dupa ce ordinea de stat si cea sociala au fost stabilite in Uniunea Sovietica, dupa anul 1921, NKVD-ul a distrus aproape in totalitate structurile si filialele Vor V Zakone. In ciuda tuturor eforturilor, Monstrul Rosu nu a reusit, insa, sa zdrobeasca Hidra Infractionala. Vor V Zakone a prosperat in Gulagurile staliniste, revenind la viata mai puternica decat fusese anterior acestui moment.Fratia hotilor continuase sa existe sub forma unei societati secrete al carei scop principal devenise la un moment dat acela de intrajutorare mutuala in randul prizonierilor si puscariasilor din lagare si inchisori. Membrii sai adoptasera un sistem de reguli interne in care se detasa ideea de supunere completa in fata legilor nescrise ale vietii de borfas, incluzand aici adoptarea infractionalitatii ca mod de viata si respingerea muncii cinstite sau amestecul in activitati cu iz politic. Orice membru al Vor-ului cazut la inchisoare refuza din start orice activitate sau munca in folosul comunitatii dupa cum poruncea una dintre legile Fratiei. Dupa caderea Uniunii Sovietice, Vory-ii si-au asumat postul de lideri in cadrul tutror gruparilor de crima organizata care cresteau ca ciupercile dupa ploaie in Rusia lui Eltin.
Tulpina mama a vechii Vor V Zakone, alimentata de apele capitalismului salbatic in care se afunda Rusia, avea sa ajunga la apogeu. Puterea delegatilor sai era atat de mare incat acestie mediau conflictele si reglarile de conturi intre diversele mafii rusesti locale. Codul lor era temut si respectat de oricine, fie el membru in Fratie, politician sau simplu cetatean. Orice incalcare a codului ducea la pedepse crude care se concretizau intotdeauna in mutilari sau in cazurile mai serioase, torturi care se sfarseau cu viata nefericitei victime.
Borfasi, veterani de razboi, racketi si politicieni
In timpul perioadei cand a imparatit Leonid Brejnev, economia sovietica se afla in cadere libera. Colosul rosu se afla la apogeul Razboiului Rece cu S.U.A. Toate resursele si banii poporului se transformau in rachete, tancuri si toata gama de tehnologii militare menita sa le asigure sovieticilor suprematia in decursul absurdei Curse a Inarmarilor. In tot acest timp, sectoarele Agriculturii, Alimentatiei, Serviciilor Sociale si Transporturilor erau vaduvite de la buget. Populatia sovietelor saracea, foamea si rationalizarea alimentelor isi facusera aparitia in viata cetatenilor sovietici. Noua situatie nu putea sa fie mai buna pentru lumea interlopa. Piata neagra inflorea. La fel si comertul "pe sub mana" cu "blugii" occidentali, cafeaua, produsele electronice si electrocasnice, fructele exotice, alimetele de prima importanta si multe alte produse necesare unui trai decent. Fratia Vor se dezvolta cu voiosie, specula si comertul ilicit fiind cuvintele de ordine ale zilei. Desi erau demonizati de autoritatile sovietice care-i prezentau claselor de pionieri drept niste sobolani care rod bunastarea poporului, desi Militia-i vana pe unde-i prindea, multi fiind ulteriori executati in cadrul Tribunalelor Poporului, numarul lor nu scadea deloc, multi tineri rusi vazand in ei niste haiduci moderni si trendy care erau cumva o pata de culoare in lumea cenusie si plata a Comunismului.
Dupa caderea Cortinei de Fier, Mafia Rusa s-a emancipat cu o viteza fulgeratoare. In scurt timp, liderii sai au stabilit contacte de colaborare cu triadele chinezesti, mafia siciliana si cartelurile sud-americane exportatoare de droguri. Sub presedintele Boris Eltin, multi lideri mafioti si-au indreptat atentia spre lumea politicii, convinsi fiind de avantajele unui post de parlamentar sau consilier presidential. Se detaseaza in acesta directie figura lui Vladimir Podaev care a fost numit de Eltin in functia de…membru al Comisiei pentru Drepturile Omului, cu toate ca Podaev avea trei condamnari anterioare, una pentru crima, alta pentru jaf si ultima pentru viol in grup.Dupa anii '90, Vor-ul a inceput sa recruteze in randurile sale o serie de tineri educati, proaspeti absolventi ai prestigioselor universitati si institute de cercetare ruse. Noii membri din "Divizia Creierelor" au fost trimisi in lupta cu misiunea clara de a crea legaturi cu marii afaceristi si lumea politica. Pe de alta parte, disperati de saracia abrutizanta si lipsa oricarui orizont viabil care au urmat destramarii U.R.S.S.-ului, multi functionari din guvernarile anterioare s-au orientat spre randurile crimei organizate. Langa ei s-au "inrolat" drept ucigasi platiti sau bodyguarzi ai noilor sefi de filiale mafiote, un numar mare deveterani de razboi din perioada conflictelor armate din Afganistan, Transnistria, Cecenia.
Cresterea nivelului coruptiei nu a facut decat sa alimenteze puterea noilor mafioti. Inainte de caderea Cortinei de Fier, multi etnici evrei cu cetatenie rusa au fost lasati sa imigreze in noul stat Israel. Atenti la aceasta portita de scapare din Paradisul Sovietelor, multi membri ai Fratiilor Vor si-au falsificat documentele pretinzand ca sunt evrei oprimati de comunism. Inarmati cu pasapoarte israeliene si avandu-i alaturi pe mafiotii de etnie evreiasca care au profitat primii de libera "evadarea"oficiala spre "Tara Sfanta", Fratii s-au aglomerat spre Israel, loc de unde si-au lansat caracatita in intreaga lume, anticipand parca caderea comunismului si nevoia de "noi avanposturi infractionale".
O parte a capetelor si tentaculelor…
Astazi, in subordinea gruparii mama a Vor-ului se afla o serie de bande criminale care isi impart influenta atat in Rusia cat si in lumea intreaga. In fruntea lor troneaza niste personaje atat de sinistre care l-ar face pe celebrul Don Corleone sa para un Ghandi comparativ cu acesti lideri ai lumii interlope. Sa-i cunoastem indeaproape :
• Solntseva Bratva - A fost si a ramas in linii mari, cel mai puternic nucleu al crimei organizate din lumea intreaga.
• Dolgoprudnenskaia - Este o organizatie mafiota pur ruseasca, care isi etaleaza cu madrie titlul de una dintre cele mai mari grupari mafiote care activeaza in Moscova, numele sau derivand de la Dolgoprudnii, unul dintre carteierele rau famate din suburbiile capitalei rusesti. Organizatia a fost fondata in anul 1988 si este inca foarte influenta…
• Izmailovskaia Bratva- Deriva, la randul sau, din districtul Izmailovo si este una din cele mai temute mafii din Moscova. Gruparea are filiale puternice si in Tel Aviv, Paris, Toronto, New York si Miami. A fost fondata in anul 1980 sub conducerea lui Oleg Ivanov. Numara in randurile sale circa 300-500 membri activi, fiind divizata in doua "companii" -Izmailovskaia si Golianovskaia. Ambele sectiuni folosesc grade si ierarhii militare in randul membrilor precum si un regulament intern care trebuie respectat cu sfintenie. Gruparea se ocupa in principal cu asasinate la comanda, extorcari si infiltrari in lumea afacerilor.
• Tambov Bratva - este o organizatie similara care activeaza insa exclusiv in orasul Sankt Petersburg.
• Obshina ( comunitate in lb, rusa) este de fapt o grupare alcatuita in exclusivitate din ceceni. Obshina ete probabil cea mai temuta ramura a Mafiei Ruse, deoarece nu este doar o formidabila organizatie criminala ci si o grupare paramilitara fara rival. Conform unor experti, gruparile criminale cecene au format cea mai de temut mafie in randul minoritatilor din fosta U.R.S.S. Unii membri ai sai au legaturi stranse cu militantii si rebelii ceceni.
• Orekhovskaia Bratva - A fost, la randul ei, o grupare din cartierul Orekhovo care a detinut suprematia in Moscova in perioada cuprinsa intre anii 1980-1990.
• Familia Apushkin - Acesta grupare mafiota rusa a fost printre primele care si-au creat filiale in afara Rusiei Sovietice. Din anii '80 pana in prezent stapaneste lumea interlopa din Scandinavia si Franta. Este atat de puternica in Europa Occidentala, incat controleaza insasi piata europeana.
Lux Mafiot
Mafia rusa are in fruntea sa niste personaje a caror viata reala face sa paleasca orice scenariul al vreunui film hollywoodian despre mafioti. O scurta trecere in revista a acestor "porumbei ai pacii" este mai mult decat edificatoare :
• Evsei Agron - Considerat drept primul sef al mafiei ruse din New York, Agron a fost un etnic evreu, membru al Vor-ului inca din copilarie, care folosindu-se de faptul ca era evreu, a reusit sa emigreze in S.U.A. inca din anul 1975 in plin Razboi Rece. Ajuns aici, Agron s-a impus repede in randul comunitatii de evrei rusi din Brighton Beach, New York. S-a facut remarcat prin cruzimea neobisnuita si tendinta de a folosi violenta cu orice ocazie. Printre aliatii sai se numara familia Gambino, foarte puternica si influenta la acea vreme. Evsei Agron a sfarsit ucis in anul 1985, titlul si puterea sa fiind preluate de adjunctul sau Marat Balagula si de fostul sau sofer si bodyguard, evreul Boris Nayfeld.
• Marat Balagula - Nascut in Ucraiana, Balagula a fost multa vreme suspecat ca a ordonat asasinarea sefului sau, Evsei Agron. Printre afacerile sale se numara taxa de racket pusa unei coducte de benzina, taxa care i-a adus in scurt timp suma de 1 miliard $. Din acest motiv, Balagula era protejatul familiei de mafioti italieni Lucchese, interesata, de asemenea, de banii proveniti din taxele de racket. Balagula a fost eliberat din inchisorile americane in anul 2004, de atunci nu se mai stie nimic de el.
• Victor Bout - Avem de a face aici cu o figura extrem de interesanta, fost maior in cadrul GRU, Traficant international de armament, evadat din mai multe inchisori, fost translator al Armatei Rosii. In prezent este incarcerat in Rusia si asteapta extradarea in Statele Unite. Hollywoodul a facut un film despre viata sa, in rolul principal fiind distribuit actorul Nicholas Cage. Conform expertilor si biografilor, filmul este o copie palida a vietii si activitatii lui Bout.
• Monya Elson - Nascut in Chisinau, Republica Moldova, Monya a fost printre cei mai temuti ucigasi profesionisti din randurile Mafiei Ruse. In afara orelor cand asasina la comanda, Monya era innebunit de bijuteriile scumpe. Monya jefuia magazinele de bijuterii din New York, impucandu-i fara mila pe bijutierii care nu se conformau destul de repede ordinelor sale. Om cu multi dusmani in factiunile rivale, Monya Elson a scapat numeroaselor tentative de asasinat. Inca din anul 2005 se afla intr-o inchisoare Americana. Monya a fost si a ramas mana dreapta a mafiotului Vladimir Zilber.
• Ludwig "Tarzan" Fainberg -Ludwig (pe numele sau Leonid) s-a nascut in orasul Odessa din Ucraina. La vasta de 3 ani se muta cu familia in orasul Cernauti, unde ramane pana in anul 1972, moment in care emigreaza in Israel cu familia. Se inroleaza in fortele armate israeliene unde nu reuseste sa-si faca totusi o cariera militara. Dezamagit, intra in contact cu vechii sai prieteni rusi care-i incredinteaza misiunea de a intermedia transporturile de droguri dintre Cartelul Medellin si Mafia Rusa. A fost arestat in mai multe randuri, fiind extradat in Israel. In prezent traieste liber in Canada alaturi de sotia si fiica sa.
• Viaceslav "Yaponcik" Ivankov - "Japonezul" caci asa se traduce Yaponcik din lb. rusa, este cel mai puternic membru Vor V Zakone care a activat in Statele Unite. Porecla si-o datoreaza atat staturii sale mici cat si interesului avid in ceea ce priveste Artele Martiale. Nascut in Gruzia din parinti rusi, a crescut pe strazile Moscovei formand o banda care se folosea de acte false de militieni pentru a intra in casele oamenilor si a-i jefui. Dupa ce ispaseste 14 ani de inchisoare este eliberat in anul 1991. Imediat se indreapta spre Statele Unite unde organizeaza o celula Vor V Zakone. Este arestat de F.B.I care il acuza de extorcarea a milioane de dolari din partea oamenilor de afaceri onesti de nationalitate rusa. In inchisoare acuza cu tupeu autoritatile americane ca au inventat deliberat mitul mafiei ruse cu unicul scop de a-si justifica salariile si activitatea. Gura sa mare l-a dus doar la necazuri, declarand in continuare ca el nu este capul Mafiei Ruse, ci F.S.B.-ul (Serviciile Secrete Ruse)… In anul 2004 este deportat in Rusia. Japaonezul nu se lasa, impuscand doi nationalisti turci in decursul unei discutii furtunoase dintr-un luxos restaurant moscovit. Curios, juriul nu il gaseste vinovat… singurul martor, un politist, declarand ca nu il vazuse in viata sa pe Yaponcik. Larisa Klinskaia, experta in studiul gruparilor infractionale ruse, aminteste in cartile sale ca Yaponcik este autoritatea finala in sistemul penitenciarelor, oricine cade dupa gratii traieste sau moare doar din voia sa. Pe data de 28 iulie 2009, Japonezul scapa cu viata in urma unei incercari nereusite de asasinat…
• Semion Moghilevici - Acesta este omul considerat de F.B.I. ca fiind adevaratul sef suprem al Mafiei Ruse. Moghilevici s-a nascut intr-o familie din Kiev, extrem de inteligent, la varsta de 22 ani termina Universitatea din Lvov cu noata maxima din stiintele economice. Spre disperarea familiei sale care-i prevedea un viitor departe de crima organizata, Semion abandoneaza o posibila cariera universitara si intra in randurile bandei Liubertskaia din Moscova. Profitand de zecile de mii de cetateni rusi si etnici evrei care emigrau in anii '80 in Israel, Moghilevici ajunge la randul sau in Tel Aviv. In prima sa mare escrocherie, fura banii tuturor emigrantilor evrei proaspat sositi in Israel. Le promite acestora ca le va vinde obiectele de arta valoroase, cu banii obtinuti urmand sa le cumpere, case, mobile sau bunuri casnice. Evident, emigrantii pagubiti nu vad niciun ban, Moghilev fugind cu banii in Europa. Suma stransa a fost folosita la investitii in piata neagra si alte activitati infractionale. In anul 1990, Moghilev era deja milionar. Se muta in Israel odata cu locotenentii sai. In 1998 spala bani in cateva banci americane reusind sa scoata un profit uluitor de 10 miliarde $. A fost arestat in Moscova in ianuarie 2008 pentru evaziune fiscala, cu toate acestea a fost eliberat pe cautiune pe data de 24 iulie 2009…
Revista Time a intocmit un clasament al celor mai spectaculoase asasinate, pe primul loc fiind uciderea in ianuarie a cadrului Hamas din Dubai, care a provocat un scandal international, relateaza NewsIn.
Pe locul 1 de afla asasinarea cadrului Hamas Mahmoud Al-Mabhouh, in ianuarie, crima in legatura cu care este acuzat Mossadul. Politia din Dubai a anuntat ca 11 persoane, care au folosit pasapoarte europene false pentru a comite acest asasinat, sunt implicate. Scandalul a cuprins Marea Britanie, Franta, Irlanda, care cer explicatii Israelului pe tema presupusei implicari a Mossad si a circumstantelor folosirii pasapoartelor false.
Pe locul 2 se afla asasinarea de catre un nationalist sarb a arhiducelui Austriei Franz Ferdinand in 1914, care a dus la declansarea Primului Razboi Mondial.
Pe locul 3 este eliminarea lui Trotki in august 1940 de catre un agent KGB. Mai intai, rusii au trimis asasini care au deschis focul asupra casei lui Trotki, dar nu au reusit sa-l omoare. Ei au incercat din nou in august 1940, cand agentul KGB de origine spaniola Ramion Mercader l-a atacat pe disident in biroul sau. Trotki a agonizat doua zile inainte de a muri. Sovieticii au negat orice implicare, iar Mercader a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare.
Pe locul 4 se afla tentativa de asasinare a lui Hitler la 20 iulie 1944. In acea zi, colonelul Claus von Stauffenberg a plasat intr-o sala de conferinte din Prusia o servieta cu explozibili. Explozia s-a soldat cu patru morti si 20 de raniti. Hitler a suferit rani minore.
Pe locul 5se afla Asasinarea lui Gheorghi Markov, jurnalist bulgar si scriitor disident, otravit la Londra in 1978. La 7 septembrie 1978, Markov se afla intr-o statie de autobuz din Londra, incercand sa ajunga la sediul BBC. El a simtit o intepatura in coapsa dreapta si apoi a vazut un barbat ridicand o umbrela cazuta pe jos Barbatul si-a cerut scuze si a urcat intr-un taxi. Patru zile mai tarziu, Markov a murit. Investigatia a conchis ca a fost folosita o umbrela cu varful muiat in otrava.
Romania beneficiaza de o bogată reţea hidrografică (peste o treime din apele minerale ale Europei aflandu-se aici), favorizată de factori climatici şi de varietatea formelor de relief. Deşi circuitul apei în natură a fost serios afectat de poluare, de încălzirea globală, de experienţele războiului geofizic şi nu numai, de peste două milenii izvoarele de la Herculane şi Scropoasa fac minuni pentru sănătate şi longevitate, cele de la Comarnic au atras atenţia experţilor NATO pentru puritatea apei, iar o vână de apă descoperită recent la periferia Bârladului se dovedeşte un adevărat miracol terapeutic. Dacă proprietăţile curative ale respectivelor izvoare se pot explica în mare parte pe cale ştiinţifică, se pune legitim întrebare dacă nu cumva stră-strămoşii noştri ajunseseră la un grad nebănuit de cunoaştere şi folosire a proprietăţilor benefice ale respectivelor ape, cunoscute ca „apa vieţii” în basmele românilor. O altă întrebare se naşte în jurul creşterii bruşte în înălţime a celor care beau apă dintr-o fântână de la Runc şi asupra vindecărilor unor boli socotite incurabile a celor care cred cu tărie că izvorul de la Sâmbăta de Sus este un dar de la Divinitate.
Saune pe Valea Cernei acum 10.000 de ani
Aproape în orice ghid turistic autohton se specifică despre Băile Herculane, atestată documentar din 153 î.e.n., că este staţiunea ca mai veche din România, apele sale termale slab radioactive fiind folosite încă dinaintea epocii romane şi având indicaţii în afecţiunile reumatice, neurologice, periferice, respiratorii etc. Puţini ştiu că vânătorii şi pescarii de tip Cro Magnon, atestaţi arheologic cu zece milenii în urmă, îşi tonificau organismul în mofetele semideschise de la „Cascadă” spre „Şapte Izvoare”, unde apa izbucnea cu circa 70 grade Celsius. Conform teoriei istoricului N. Densuşianu, membru corespondent al Academiei, a prof. T. Diaconu şi a altor cercetători, în Carpaţi şi la Gurile Dunării au locuit pelasgii, cel mai vechi popor din lume, care vorbea o limbă primordială, aceşti oameni ai pietrei creând un imperiu cu o civilizaţie avansată în domeniul astrologiei şi medicinei.
Strabon, cel mai important geograf al antichităţii, ne-a lăsat mărturia că preoţii-profeţi pelasgi erau atotştiutori, pricepuţi în interpretarea viselor sau a semnelor divine, locuind în lăcaşuri subterane, ori tocmai la nord de Herculane, în Peştera Hoţilor, acest tip de grote fiind numeroase în zonă, au fost descoperite urmele Cro Magnonilor amintiţi. Conform teoriei prof. Diaconu, cifra „7”, litera a şaptea a alfabetului nostru fiind „G” (cuvântul), era sacră la antici, fiind întâlnită în 7 Cetăţi Sfinte, 7 Fluvii Sacre, 7 Deşerturi Sfinte. Coroborând toate acestea cu faptul că în simbolistica antică cifra „7” reprezenta Pământul şi că zona „Şapte Izvoare” de lângă Herculane este extrem de încărcată pe plan energetic şi, în plus, fiind „uranizată”, atrage descărcările electrice, se poate avansa ipoteza că în afară de „saune” preistorice era utilizată ca centru iniţiatic, dar sub această denumire se ascund şi alte locuri din ţara noastră, pe cât de misterioase, pe atât de benefice.
De ce a ordonat Ceauşescu închiderea circuitului turistic de la Izvoarele Ialomiţei
În 1982, zona de la izvoarele Ialomiţei din estul Bucegilor, cunoscută sub denumirea de Cheile Zănoagei, a fost închisă circuitului turistic. Potrivit inginerului I. Olteanu, unul dintre specialiştii care au avut acces la dosarele „apei nemuririi”, redeschise în 2003, motivul „secretizării” zonei a fost că Ceauşescu a fost informat că la „Şapte Izvoare”, între Lacul Bolboci şi Scropoasa exista o sursă de apă cunoscută drept sacră de pe vremea dacilor, de mai bine de 2000 de ani. Cercetările au dovedit că izvorul subteran respectiv este o sursă de apă plată printre cele mai pure din lume, cu număr zero de bacterii, faţă de cinci, limita maximă acceptată, poluarea cu azotaţi şi nitraţi fiind, de asemenea, nulă. Cercetătorii avansează cu prudenţă ipoteza că puritatea apei s-ar datora unor anomalii geo-magnetice, dar potrivit tradiţiei populare, calitatea respectivă este atribuită trecerii peste comori masive de... argint, metal abundent la geto-daci.
Un alt mister pluteşte asupra izvorului de la Şapte Bolovani, aflat la 13 kilometri de Comarnic, pe Valea Prahovei. Analizele făcute de experţii NATO din Berlin asupra unor eşantioane de apă recoltate în zonă ar fi concluzionat că lichidul prahovean ar fi cel mai pur din Europa, fapt ce a atras şi un proiect comun de exploatare-îmbuteliere cu o companie din Câmpina în 2006. Contactat recent de subsemnatul telefonic, viceprimarul din Comarnic, Sorin Petricilă, desemnat de primărie drept resposabil cu problema, în legătură cu stadiul proiectului respectiv, politicos dar ambiguu, nu a dat nicio relaţie. Poate că îmbutelierea apelor de la Şapte Bolovani pentru trupele NATO aflate în România este un secret militar, sau poate că proiectul stagnează sau a eşuat din anumite motive.
Ca să fii mai înalt, bea din Fântâna din Runc
Totul a pornit de la faptul că, la mijlocul anilor 90, un adolescent, după ce a băut apă din fântâna satului Runc, din apropierea cheilor cu acelaşi nume, nu departe de Ocoliş, judeţul Alba, a luat brusc în înălţime câţiva centrimetri. Sătenii, oameni de altfel gospodari, datorită faptului că adolescentul se afla în perioada de creştere, au luat fenomenul în derândere, dar unii mai curioşi au mers pe principiul încercarea moarte n-are. Stupoare, la foarte scurt timp au crescut cu până la şapte cetrimetri.
Bătrânii au început să-şi scuipe în sân, invocând pe necuratul, dar renumele apei miraculoase a ajuns la urechile medicilor, care, pragmatici, au luat apa. Din pacate, în afară de câţiva turişti români şi străini care au poposit pe meleagurile runcene atraşi de faima fântânii din gospodăria lui G. Lumperdean, fenomenul a fost dat uitării. Explicaţia proprietăţilor apei de la Runc poate fi căutată într-un dispozitiv al cărui nume din motive de publicitate nu-l vom aminti aici, care, combinând elemente de radionică şi organicitate, focalizând un flux energetic extrem de puternic asupra unui subiect, a încărcat apa în aşa măsură, încât după udarea cu lichidul astfel obţinut, plantele au crescut vizibil mai repede. Să fie aceasta „apa vieţii” de care povestesc basmele noastre?
Apele verzi de lângă cimitirul brăilean Eternitatea
Este greu de explicat natura proprităţilor izvorului descoperit întâmplător în gădina lui Ş. Mocanu de la marginea Bârladului. Apa verzuie, dar cu gust dulce, s-a dovedit leacul miraculos pentru numeroase afecţiuni: reumatism, discopatie, osteoporoză, litiază biliară, hemoroizi. Spunem miraculoase, deoarece bârlădenii care au folosit apa izvorului lui Ş. Mocanu s-au vindecat foarte rapid, iar sursa se află în zona ciminitrului Eternitatea.
Minunea benefica de langa Timisoara…
Sanmihaiu Roman este o comuna din Timis, cu 4.600 de suflete, aflata la doar 10 kilometri de Timisoara. Comuna alcatuita din trei sate - Sanmihaiu Roman, Utvin si Sanmihaiu German - are un potential turistic si investitional demn de invidiat. Apele termo-minerale descoperite in cel mai mic dintre satulete, Sanmihaiu German, au proprietati miraculoase si o temperatura unica chiar si in intreaga Europa. Descoperite in urma cu aproape 30 de ani, pe cand se incerca forarea unor puturi petroliere, apele de aici au inceput sa fie exploatate cu predilectie in ultima perioada. Un strand modern, cu trei bazine si sute de oameni care vin zilnic, chiar de la zeci de kilometri distanta, pentru tratament, dar si pentru distractie. Desi descoperite in anul 1977, mult mai tarziu s-a efectuat un studiu stiintific privind proprietatile apelor termale, care a confirmat ca apele termo-minerale de la Sanmihaiu German sunt extrem de benefice pentru afectiunile reumatismale, pentru sechelele datorate unor traumatisme ale membrelor si pentru multe afectiuni neurologice periferice
Nu trebuie sa uitam si de celelalte surse deja consacrate de apa: Olanesti, Calimanesti, Caciulata, Tusnad, Vizantea Livezi (Vrancea), Sangeorz-Bai, Slanic Moldova si multe altele. Desi in ziua de azi nu prea mai recunoastem adevarata valoare a acestor ape termale si minerale, ele continua sa ne uimeasca si nu ne-au dezamagit, de mai bine de 2000 de ani, ingrijindu-ne.
In copilarie ascultam fermecati povestile romanilor, cum Harap Alb crestea intr-o zi cat altii intr-un an, cum in paduri si in munti se gaseau plante din care se puteau face potiuni magice, cum apa vie revigora trupul, cum binele INTOTDEAUNA invinge raul. Oare basmele romanilor contin un sambure de adevar?
Nu credeti ca este timpul sa ne intoarcem putin cu fata catre natura si sa incercam sa o intelegem? Se pare ca ea, extrem de generoasa, ne ofera miraculoase elixiruri.. Oare stim sa le folosim cum trebuie? Aceste bunuri nu trebuiesc intretinute si conservate? Chiar daca poate unii dintre noi suntem indiferenti cu astfel de daruri, dar nu credeti ca si COPIII NOSTRI merita sa beneficieze de ele?
Analiza datelor şi informaţiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria română a scos în evidenţă unele aspecte de interes operativ care explică situaţia grea în care se găseşte România la ora actuală, atît din punct de vedere economic, cît şi din punct de vedere politic. Practic, România se află în prezent în jocul de interese al celor două mari puteri militare mondiale, Rusia şi SUA, care caută prin orice mijloace să-şi adjudece supremaţia în această zonă strategică a Europei. În cei 18 ani trecuţi de la evenimentele din decembrie 1989, războiul din umbră purtat de cele două superputeri a adus pe eşichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carenţe comportamentale, uşor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reuşit să se distrugă economia românească, să se anihileze Serviciile Secrete, să se pună în stare de inoperativitate Armata şi, nu în ultimul rînd, să se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încălcarea voită a siguranţei naţionale, factorii decizionali aparţinînd celor două tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat după bunul plac, au vîndut străinilor capacităţi de producţie rentabile, unele dintre ele de importanţă strategică, aşa cum sînt industria cimentului, industria metalurgică feroasă şi neferoasă, industria chimică şi petrochimică, industria energetică şi sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodată, şi bogăţia cea mai de preţ a Poporului Român, şi anume pămîntul ţării, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioţi arabi, italieni, evrei, greci şi unguri.
Printre protagoniştii vieţii politice româneşti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precară în care se găseşte astăzi şi care se află în cele două tabere rivale se numără Ion Iliescu, Mircea Geoană, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Năstase, Mugur Isărescu – ca să-i amintim pe cei mai reprezentativi. Aceştia sînt cei care au creat un „curent contraorganizaţional al mediului vieţii colective”, care a dus la formarea „subspaţiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspaţii, în timp, a determinat actualul „război subnaţional” dintre carteluri şi instituţiile statului naţional. Aşa s-a ajuns la o veritabilă derivă instituţională, formelor de organizare politică imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît şi Naţiunea. Trăsăturile dominante ale acesteia sînt schimonosite şi falsificate de uzurpatorii Statului Român, a căror ţintă este demolarea efigiilor şi a reperelor identităţii noastre naţionale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd reţele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicaţiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în instituţii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Preşedinţie, de la Guvern la Parlament şi, nu în ultimul rînd, în „societatea civilă”, devenită vîrf de lance al manipulărilor puse la cale. Lansarea în spaţiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutaţie majoră, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate şi sînt folosite de carteluri şi mafii organizate într-un complicat mecanism al infracţiunilor, care a reuşit crearea unei baze a organizaţiilor negre ale societăţii româneşti. Are loc o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politică a unui grup hegemonic, transpartinic şi vădit antinaţional. Obţinerea controlului României nu este însă o întreprindere particulară, privată, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale să se realizeze în prezent, fiind consecinţa condiţiilor în care au acţionat grupările respective. În aceste cazuri, influenţa externă a fost extrem de puternică, iar ea a fost exercitată prin Serviciile de Informaţii din ţările lor de origine - CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.
Cei care pun totul la bătaie pentru uriaşele profituri de miliarde de euro pe care le estimează sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor şi a masoneriei, care cumpără tot ce se scoate pe piaţă: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, născut în decembrie 1934 în oraşul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiască din clasa mijlocie. Pentru a evita persecuţia nazistă, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist şi-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internaţionale tenebroase şi este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are triplă cetăţenie: israeliană, spaniolă şi elveţiană. Rich are reşedinţa în Zürich, Elveţia, iar vila sa este păzită non-stop de gărzi israeliene înarmate pînă-n dinţi. Cu toate că a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii - în ianuarie 2001, fostul preşedinte american Bill Clinton l-a graţiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finanţării campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele „New York Post” şi „New York Times” au dezvăluit că printre cei care au făcut presiuni pentru graţierea lui Rich s-au numărat Shabtai Shavit, fostul şef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar şi actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare către Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni convenţionali că Marc Rich „a oferit consultanţă agenţiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de aşteptări”. La rîndul său, Ehud Barak a elogiat contribuţiile lui Rich la securitatea naţională a Israelului. Ulterior, Casa Albă a confirmat oficial că fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanţă critică”. Toate acestea completează un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnalează apartenenţa lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiţer Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, şi superiorii săi din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat şi apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pieţele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii şi, mai nou, pe cea imobiliară. Implicat în reţele transfrontaliere de spălare de bani şi contrabandă, Marc Rich s-a remarcat şi în scandalul furnizării de paşapoarte israeliene către mafia rusă. Împreună cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arăta că Rich a încălcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Miloşevici cupru şi petrol. Conform publicaţiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicată şi România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevărat maestru al combinaţiilor internaţionale a căpuşat cît a putut şi Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich răspundea prompt comenzilor. La eşaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comerţul exterior. Imediat după 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comerţului Exterior şi ex-ambasador în Sudan. Cea mai importantă companie a lui Rich este Casa de Comerţ Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma şi-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a acţionat prin firma Glencore România, coordonată de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepreşedintele companiei-mamă Glencore International AG din Zug. Deşi Marc Rich a fost o prezenţă constantă pe piaţa din România după 1989, unde avusese nişte afaceri şi mai înainte, mai mereu tranzacţiile în care a fost implicat au fost învăluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotărîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalaţii din cadrul societăţii comerciale Petromidia SA”.
Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, înţelegerea dintre controversatul magnat urmărit de FBI şi guvernul român s-a realizat fără licitaţie. Oferta făcută de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmată de un contract adoptat printr-o hotărîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finanţe. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinăriei, Rich a vrut să o cumpere, dar s-a opus Guvernul Văcăroiu, ca şi sindicaliştii, care se temeau că îşi vor pierde locurile de muncă. În mod absolut surprinzător, pentru că rafinăria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunseseră la ameţitoarea sumă de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achiziţionarea Petromidiei a fost cîştigată de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (şi nu pentru că ar fi avut o ofertă mai bună, ci datorită faptului că a beneficiat de o susţinere mai puternică, aşa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat şi Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri şi în domeniul transporturilor şi comerţului, prin Rombarge Transport şi Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de ţiţei către RAFO Oneşti şi Petrom şi a primit contracte de stat şi la Termoelectrica, pentru picură. În ultimii ani, reprezentanţi ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner şi Yoav Stern, soţul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgovişte şi Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizări au fost făcute de Guvernul Adrian Năstase. Acelaşi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski şi Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticorupţie. În 1997, reprezentanţii Glencore International AG au exprimat public intenţia de a împrumuta asociaţia salariaţilor pentru achiziţionarea a 80% - 90% din acţiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea să i se garanteze aprovizionarea cu alumină. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International deţinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal faţă de modul în care s-a făcut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreună cu Marc Rich. Autorităţile române fuseseră avertizate de firma americană AIG, şi ea interesată de ALRO, că în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse şi fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich şi aflat în spatele privatizării rafinăriei Rafo Oneşti, care a beneficiat de importante facilităţi fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adaugă Mikhail Fridman, influentul magnat care deţine Alfa Group, finanţatorul celor mai importanţi oameni de afaceri ruşi cu interese la noi.
Faptul că obţinerea controlului României nu este o ţintă privată, ci un obiectiv geopolitic îl demonstrează cu prisosinţă istoria sectorului financiar-bancar de după 1989. În fruntea acestuia a ajuns în septembrie 1990 Mugur Isărescu, un economist care, după absolvirea facultăţii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondială, timp de 19 ani, perioadă în care a intrat în vizorul american cu prilejul cursurilor pe care le-a urmat în Statele Unite. După evenimentele din 1989, a mai efectuat un scurt stagiu în SUA, ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, pentru ca imediat după aceea să devină guvernatorul Băncii Naţionale a României. În anul 1993 a devenit şi membru al Clubului de la Roma, a fost ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în această funcţie. Longevitatea lui Mugur Isărescu în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României se datorează exclusiv comenzilor ocultei financiare internaţionale. Există informaţii că Mugur Isărescu a fost recrutat de către Council on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe cînd se afla la post. Conducerea CFR (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. Controlul din start al pieţelor est-europene era un scop bine determinat, în funcţie de indicaţiile „specialiştilor” CFR. Acest CFR acţionează pe baza pîrghiilor financiare de care dispune organizaţia, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investită cu coordonarea rezervei federale a SUA şi emiterea dolarului ca monedă, precum şi principalele organisme financiare mondiale, FMI şi Banca Mondială. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens război mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greşeala făcută de România prin plata datoriei externe şi exemplificînd prin ţări care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se că o ţară se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala formă de control al unei ţări este cea financiară - specialitatea CFR. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile CFR, a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiară, Theodor Stoiojan, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de CFR, în 1991 Stoiojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine, scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare „permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România. Că nu şi-a deziluzionat stăpînii în postura de guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie-cheie, de altfel, pentru finanţele României, o dovedeşte faptul că este singurul român membru al renumitei Comisii Trilaterale. Acest organism, considerat de mulţi Guvernul Mondial din umbră, a fost înfiinţat în 1972 de David Rockefeller împreună cu Zbigniew Brzezinski. Tot împreună, cei doi au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord. Europa şi Japonia, pe care îi considerau „semeni”. Aceşti oameni se aflau la vîrtul piramidei în profesia lor, fie ea de natură Corporatistă, Academică, Politică sau Mass-Media. Un exemplu al modului în care lucrează acest organism îl reprezintă accederea lui Jimmy Carter la funcţia de preşedinte al SUA, în 1976. O dată instalat în funcţie, Carter a adus nu mai puţin de 18 membri ai Comisiei în cabinetul de vîrf şi în agenţii guvernamentale. Cea mai bună descriere a Trilateralei aparţine probabil reporterului Jeremiah Novak, în „Christian Science Monitor” (7 Februarie 1977): „Astăzi, un nou val de economişti, lucrînd într-o organizaţie cunoscută sub numele de Comisia Trilaterală, se află pe punctul de a crea un nou sistem economic internaţional, unul proiectat de oameni la fel de inteligenţi precum Keynes şi White (n.n.: este vorba de autorii sistemului înfiinţat în urma Conferinţei de la Bretton Woods, din iulie 1944. ce a dus la crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, ambii economişti de profesie). Numele lor nu sînt bine cunoscute, dar aceşti gînditori moderni sînt la fel de importanţi pentru vremurile noastre, pe cît au fost Keynes si White pentru ale lor. În plus, aceşti economişti, precum şi omologii lor din timpul ceiui de-al II-lea război mondial, lucrează împreună cu înalţi demnitari guvernamentali. Şi ce se discută acum la cel mai înalte niveluri ale guvernului, atît în Statele Unite, cît şi în străinătate, este crearea unui nou sistem economic mondial - un sistem ce va afecta slujbele în America şi oriunde altundeva, preţurile pe care consumatorii le plătesc, libertatea indivizilor, a corporaţiilor şi naţiunilor, de a intra într-un sistem economic cu adevărat planetar”. Sub conducerea lui Mugur Isărescu, Banca Naţională a României s-a făcut vinovată de faptul că nu a luat nici un fel de măsuri, deşi legislaţia (care îi conferea obligaţia de control şi intervenţie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor. De asemenea, deşi BNR are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar, nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei, care, obţinută în urma tranzacţiilor, externe, nu a mai intrat în ţară (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac şi industrie uşoară). Faptul că Isărescu a fost recrutat de CFR se poate susţine şi prin imposibilitatea schimbării sale din funcţie, indiferent de interesele politice, în pofida incidenţei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu. Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI şi Băncii Mondiale, care au ameninţat cu sistarea oricărei creditări în cazul schimbării acestuia. Trebuie arătat că numirea lui Mugur Isărescu ca prim-ministru al României, la sfîrşitul anului 1999, a contribuit la desăvîrşirea marilor infracţiuni desfăşurate la Fondul Proprietăţii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru şi privatizării Hotelului Bucureşti (infractori Eliahu Rasin şi Robert Badner, alături de Radu Sîrbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucureşti era anchetată la sfirşitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cînd preşedintele României, Emil Constantinescu, dă o adevărată lovitură de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile şi înlocuindu-l cu Mugur Isărescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul său, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia să conducă la destituirea preşedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat şi Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS şi-au urmat, nestingherite, cursul. Conducerea Băncii Naţionale a României a cunoscut exact şi la timp situaţia, care devenea din ce în ce mai critică, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au dispărut din România, deşi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din ţară. Acestora li s-au adăugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupări mafiote şi pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publică. În realitate, BNR, sub guvernarea lui Mugur Isărescu, a „protejat” falimentul Bancorexului, o bancă mult prea puternică pentru gusturile marii finanţe mondiale, care trebuia să dispară dacă nu putea fi cumpărată, căci România trebuia să intre şi ea pe făgaşul globalizării. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia să treacă în cea particulară, dar nu oricum, ci conform criteriilor, cerinţelor şi intereselor globale promovate de aşa-numitul Grup Bilderberg. Tot ce s-a întîmplal în România post-decembristă poartă amprenta inconfundabilă a concepţiei care stă la baza acţiunilor acestei structuri suprastatale şi care îi aparţine unuia dintre fondatori, David Rockeffeller: „Sîntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”. De altfel, organizarea Grupului Bilderberg în 1954 a fost direct sprijinită de către societăţile secrete sioniste şi mondialiste, de către CIA, dar în primul rînd de către Consiliul Afacerilor Externe (Council on Foreign Relations - CFR), cea mai puternică organizaţie secretă oligarhică din SUA înfiinţată încă din 1921, care activa deja pentru mondializare (susţinută totodată de aceiaşi doi bancheri evrei, Rockeffeller şi Rothschild, co-fondatori ai Grupului). Grupul Bilderberg este coordonat de un comitet de conducere, compus din 39 de membri, care aparţin şi altor organizaţii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice etc). Ţelurile principale ale organizaţiei au fost formulate de la început de către Prinţul Bernhard al Olandei - un guvern mondial pentru începutul Mileniului III, globalizarea economică mondială (o lume unică) şi o armată globală prin ONU. Cel mai puternic braţ al grupului este însă Comisia Trilaterală (Europa Occidentală, America de Nord şi Japonia), structură din care face parte, aşa cum arătam mai sus, un singur român: Mugur Isărescu. Şi astfel constatăm că cercul se închide, în sensul că ne întoarcem la guvernatorul BNR şi înţelegem de ce această bancă nu a luat măsurile care se impuneau în sistemul financiar-bancar românesc: pentru că ar fi contravenit astfel intereselor structurilor globaliste, în care Mugur Isărescu a fost cooptat tocmai pentru a se acţiona, prin el, asupra României. Aşa se face că, în 1997, la conducerea celei mai mari bănci româneşti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima grijă a acestuia a fost aducerea în funcţia de şef al Direcţiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la Direcţia Securities a băncii ABN AMRO Rotschild, permiţîndu-i-se astfel să facă plasamente din capitalul băncii româneşti de stat pe pieţele externe. Pînă la falimentul băncii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internaţionale, Rachel Sargent a avut grijă să disperseze banii băncii şi, totodată, să spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarmă asupra următoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, după orele de program, chiar şi sîmbăta şi duminica, numeroşi cetăţeni străini, a cerut şi obţinut fişele tuturor marilor clienţi, pe care le lua şi acasă, a cerut şi obţinut fişele băncii pe grupe de activităţi, nu a prezentat rapoartele de deplasare în străinătate (lunar cîte 5 zile la Londra), a încercat să intre în posesia datelor Direcţiei de Operaţii Speciale (fişe şi conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc). Trebuie arătat că evreica Rachel Sargent nu a acţionat singură în interiorul Bancorex, ci împreună cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepreşedintele băncii, Dragoş Andrei, care şi el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragoş Andrei a aprobat materiale şi, totodată, a emis hotărîri ilegale (fiind preşedintele Comitetului de Credite, ca urmaş al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fără garanţii sau, din contră, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creanţe neperformante; a încălcat normele Bancorex de angajare şi promovare, lăudîndu-se că e prieten cu fiul preşedintelui de atunci al României, Dragoş Constantinescu, şi cu şeful SIE, Cătălin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent să angajeze străini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe oră. A pierdut 40% din clienţii băncii, inclusiv prin redirijare către ABN AMRO BANK. La schimbarea din funcţie, Răzvan Temeşan lăsa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotată de către Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB şi pe termen scurt A2, iar conducerea băncii era „bine văzută” (well regarded). Analiza activităţii lui Florin Andrei Ionescu atestă, în schimb, că 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creanţe date la particulari; finanţarea importurilor de petrol a fost preluată de băncile străine, Bancorex pierzînd numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a forţat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Naţională de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumpărat datoriile lui George Constantin Păunescu, încerecînd să-l bage în faliment şi transformîndu-l dintr-un bun platnic într-un rău platnic; Florin Andrei Ionescu n-a plătit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a rămas şi fără cele 10 rafinării româneşti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca bancă, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu ştirea şi sub oblăduirea lui Mugur Isărescu. Lovitura finală asupra Bancorex a fost dată tot de Dragoş Andrei, fostul angajat al băncii lui Rothsehild, el contribuind direct (împreună cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional) la închiderea băncii. În urma presiunilor emisarilor FMI şi ai Băncii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari bănci româneşti şi l-a îndepărtat pe Vlad Soare, noul preşedinte numit între timp şi care întocmise deja un plan de salvare a băncii. Banca Naţională a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puşcaciuc, al cărui trecut esle legal de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativă de privatizare a Băncii Dacia Felix. Aşa cum menţionam încă de la începutul acestei analize, o altă forţă cu interese mondialiste care a pătruns în societatea românească cu intenţia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri şi apartenenţe. Un exemplu al modului de acţiune al acesteia îl reprezintă ascensiunea a două dintre figurile proeminente ale României de astăzi, Dinu Patriciu şi Călin Popescu-Tăriceanu. În ceea ce îl priveşte pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl găseşte ca arhitect, cu o experienţă de 15 ani în materie, amplificată de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnaţii petrolului din zonă. Prima afacere pe care a pornit-o în primăvara lui 1990, o firmă de arhitectură şi decoraţiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul său, ca şi Călin Popescu-Tăriceanu, al cărui tată vitreg era Dan Amedeo Lăzărescu. Ambii au fost sprijiniţi să acceadă în sferele de vîrf ale afacerilor şi politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astăzi pentru toată lumea că, în pofida eşecurilor electorale repetate, cei doi liberali au căzut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol încă din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform înţelegerii, acţiunile pe care acesta le achiziţionase chiar de la PAS - asociaţia salariaţilor, care i-au cedat acţiunile cu speranţa că astfel aveau să fie protejaţi de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comerţului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol şi gaze care activa cu succes pe piaţa mondială. Ani de zile, a adus în ţară milioane de dolari rezultaţi din lucrările de foraj şi construcţii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse ţări ale
lumii. Afacerea Rompetrol a fost concepută din start ca bază a unei strategii de destructurare a economiei naţionale, căci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale ţării fiind înstrăinată prin jaf. Tandemul de astăzi OMV - Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contribuţia decisivă a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenţa legii, dar niciodată condamnat, Dinu Patriciu continuă să fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscală şi spălare de bani într-un dosar deschis şi în prezent. Astăzi nu mai este un secret că Dinu Patriciu şi-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legăturile dintre PSD şi Patriciu au fost cimentate de înalte feţe ale masoneriei româneşti şi nu numai. Astfel, soţia Marelui Maestru al Marii Loje Naţionale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiară a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar mulţi dintre cei care conduc masoneria română sînt angajaţii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tănăsie). După cum se ştie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungată, fiind chiar ministru în cabinetul Năstase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se susţine că Patriciu este un apropiat al masoneriei ruseşti şi că din această postură ar fi mediat, alături de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Călin Popescu-Tăriceanu, în iunie 2006, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează în principal piaţa energetică. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Naţionale, apoi în iunie 2006 şi din nou în aprilie 2007. În sprijinul afirmaţiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusă vine şi faptul că la scurt timp de la întîlnirea româno-rusă, departamentul de Stat al SUA şi-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în trombă, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaraţiile acestora au fost folosite în probarea fraudării Statului Român prin încasarea ilegală, de către holdingul lui Patriciu, a creanţei din Libia. Informaţiile atestă faptul că un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natură economică, a fost cel de natură militară. Generalul GRU urmărea să ia pulsul vechii reţele a spionajului militar rus, pentru că România nu este numai o miză economică, ci şi una militară de mare importanţă strategică, deoarece bazele americane instalate în ţara noastră vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparată cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o rază care se întinde din Caucaz pînă la Munţii Iranului. De aceea GRU, cu o inserţie mult mai puternică decît KGB în spaţiul românesc, vizează reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregătire la Academiile sovietice, căci acestea au condus mari unităţi şi au avut în legătură un număr important de ofiţeri din sistem. Ulterior, GRU şi-a îmbogăţit, în anii ‘80, structura informativă şi a agenţilor de influenţă prin preluarea „dizidenţilor”, „creşterea” acestora şi plasarea lor în spaţiul politic, după 1989. În aceste condiţii, pentru a-şi proteja interesele militare, este posibil ca Moscova să întindă o „mînă” energetică Executivului de la Bucureşti, cu condiţia să obţină imunitate pentru oamenii săi. Conştiinţa înaltului sprijin de care beneficiază i-a permis lui Dinu Patriciu să înfrunte şi chiar să sfideze acuzele de trădare politică provocate de dezvăluirile apărute în presă cu privire la sponsorizările masive făcute în campania din 2004 către PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaraţii.
