Apele romanilor

Romania beneficiaza de o bogată reţea hidrografică (peste o treime din apele minerale ale Europei aflandu-se aici), favorizată de factori climatici şi de varietatea formelor de relief. Deşi circuitul apei în natură a fost serios afectat de poluare, de încălzirea globală, de experienţele războiului geofizic şi nu numai, de peste două milenii izvoarele de la Herculane şi Scropoasa fac minuni pentru sănătate şi longevitate, cele de la Comarnic au atras atenţia experţilor NATO pentru puritatea apei, iar o vână de apă descoperită recent la periferia Bârladului se dovedeşte un adevărat miracol terapeutic. Dacă proprietăţile curative ale respectivelor izvoare se pot explica în mare parte pe cale ştiinţifică, se pune legitim întrebare dacă nu cumva stră-strămoşii noştri ajunseseră la un grad nebănuit de cunoaştere şi folosire a proprietăţilor benefice ale respectivelor ape, cunoscute ca „apa vieţii” în basmele românilor. O altă întrebare se naşte în jurul creşterii bruşte în înălţime a celor care beau apă dintr-o fântână de la Runc şi asupra vindecărilor unor boli socotite incurabile a celor care cred cu tărie că izvorul de la Sâmbăta de Sus este un dar de la Divinitate.

Saune pe Valea Cernei acum 10.000 de ani

Aproape în orice ghid turistic autohton se specifică despre Băile Herculane, atestată documentar din 153 î.e.n., că este staţiunea ca mai veche din România, apele sale termale slab radioactive fiind folosite încă dinaintea epocii romane şi având indicaţii în afecţiunile reumatice, neurologice, periferice, respiratorii etc. Puţini ştiu că vânătorii şi pescarii de tip Cro Magnon, atestaţi arheologic cu zece milenii în urmă, îşi tonificau organismul în mofetele semideschise de la „Cascadă” spre „Şapte Izvoare”, unde apa izbucnea cu circa 70 grade Celsius. Conform teoriei istoricului N. Densuşianu, membru corespondent al Academiei, a prof. T. Diaconu şi a altor cercetători, în Carpaţi şi la Gurile Dunării au locuit pelasgii, cel mai vechi popor din lume, care vorbea o limbă primordială, aceşti oameni ai pietrei creând un imperiu cu o civilizaţie avansată în domeniul astrologiei şi medicinei. 

Strabon, cel mai important geograf al antichităţii, ne-a lăsat mărturia că preoţii-profeţi pelasgi erau atotştiutori, pricepuţi în interpretarea viselor sau a semnelor divine, locuind în lăcaşuri subterane, ori tocmai la nord de Herculane, în Peştera Hoţilor, acest tip de grote fiind numeroase în zonă, au fost descoperite urmele Cro Magnonilor amintiţi. Conform teoriei prof. Diaconu, cifra „7”, litera a şaptea a alfabetului nostru fiind „G” (cuvântul), era sacră la antici, fiind întâlnită în 7 Cetăţi Sfinte, 7 Fluvii Sacre, 7 Deşerturi Sfinte. Coroborând toate acestea cu faptul că în simbolistica antică cifra „7” reprezenta Pământul şi că zona „Şapte Izvoare” de lângă Herculane este extrem de încărcată pe plan energetic şi, în plus, fiind „uranizată”, atrage descărcările electrice, se poate avansa ipoteza că în afară de „saune” preistorice era utilizată ca centru iniţiatic, dar sub această denumire se ascund şi alte locuri din ţara noastră, pe cât de misterioase, pe atât de benefice.

De ce a ordonat Ceauşescu închiderea circuitului turistic de la Izvoarele Ialomiţei

În 1982, zona de la izvoarele Ialomiţei din estul Bucegilor, cunoscută sub denumirea de Cheile Zănoagei, a fost închisă circuitului turistic. Potrivit inginerului I. Olteanu, unul dintre specialiştii care au avut acces la dosarele „apei nemuririi”, redeschise în 2003, motivul „secretizării” zonei a fost că Ceauşescu a fost informat că la „Şapte Izvoare”, între Lacul Bolboci şi Scropoasa exista o sursă de apă cunoscută drept sacră de pe vremea dacilor, de mai bine de 2000 de ani. Cercetările au dovedit că izvorul subteran respectiv este o sursă de apă plată printre cele mai pure din lume, cu număr zero de bacterii, faţă de cinci, limita maximă acceptată, poluarea cu azotaţi şi nitraţi fiind, de asemenea, nulă. Cercetătorii avansează cu prudenţă ipoteza că puritatea apei s-ar datora unor anomalii geo-magnetice, dar potrivit tradiţiei populare, calitatea respectivă este atribuită trecerii peste comori masive de... argint, metal abundent la geto-daci.

Un alt mister pluteşte asupra izvorului de la Şapte Bolovani, aflat la 13 kilometri de Comarnic, pe Valea Prahovei. Analizele făcute de experţii NATO din Berlin asupra unor eşantioane de apă recoltate în zonă ar fi concluzionat că lichidul prahovean ar fi cel mai pur din Europa, fapt ce a atras şi un proiect comun de exploatare-îmbuteliere cu o companie din Câmpina în 2006. Contactat recent de subsemnatul telefonic, viceprimarul din Comarnic, Sorin Petricilă, desemnat de primărie drept resposabil cu problema, în legătură cu stadiul proiectului respectiv, politicos dar ambiguu, nu a dat nicio relaţie. Poate că îmbutelierea apelor de la Şapte Bolovani pentru trupele NATO aflate în România este un secret militar, sau poate că proiectul stagnează sau a eşuat din anumite motive.

Ca să fii mai înalt, bea din Fântâna din Runc

Totul a pornit de la faptul că, la mijlocul anilor 90, un adolescent, după ce a băut apă din fântâna satului Runc, din apropierea cheilor cu acelaşi nume, nu departe de Ocoliş, judeţul Alba, a luat brusc în înălţime câţiva centrimetri. Sătenii, oameni de altfel gospodari, datorită faptului că adolescentul se afla în perioada de creştere, au luat fenomenul în derândere, dar unii mai curioşi au mers pe principiul încercarea moarte n-are. Stupoare, la foarte scurt timp au crescut cu până la şapte cetrimetri. 

Bătrânii au început să-şi scuipe în sân, invocând pe necuratul, dar renumele apei miraculoase a ajuns la urechile medicilor, care, pragmatici, au luat apa. Din pacate, în afară de câţiva turişti români şi străini care au poposit pe meleagurile runcene atraşi de faima fântânii din gospodăria lui G. Lumperdean, fenomenul a fost dat uitării. Explicaţia proprietăţilor apei de la Runc poate fi căutată într-un dispozitiv al cărui nume din motive de publicitate nu-l vom aminti aici, care, combinând elemente de radionică şi organicitate, focalizând un flux energetic extrem de puternic asupra unui subiect, a încărcat apa în aşa măsură, încât după udarea cu lichidul astfel obţinut, plantele au crescut vizibil mai repede. Să fie aceasta „apa vieţii” de care povestesc basmele noastre?

Apele verzi de lângă cimitirul brăilean Eternitatea

Este greu de explicat natura proprităţilor izvorului descoperit întâmplător în gădina lui Ş. Mocanu de la marginea Bârladului. Apa verzuie, dar cu gust dulce, s-a dovedit leacul miraculos pentru numeroase afecţiuni: reumatism, discopatie, osteoporoză, litiază biliară, hemoroizi. Spunem miraculoase, deoarece bârlădenii care au folosit apa izvorului lui Ş. Mocanu s-au vindecat foarte rapid, iar sursa se află în zona ciminitrului Eternitatea.

Minunea benefica de langa Timisoara…

Sanmihaiu Roman este o comuna din Timis, cu 4.600 de suflete, aflata la doar 10 kilometri de Timisoara. Comuna alcatuita din trei sate - Sanmihaiu Roman, Utvin si Sanmihaiu German - are un potential turistic si investitional demn de invidiat. Apele termo-minerale descoperite in cel mai mic dintre satulete, Sanmihaiu German, au proprietati miraculoase si o temperatura unica chiar si in intreaga Europa. Descoperite in urma cu aproape 30 de ani, pe cand se incerca forarea unor puturi petroliere, apele de aici au inceput sa fie exploatate cu predilectie in ultima perioada. Un strand modern, cu trei bazine si sute de oameni care vin zilnic, chiar de la zeci de kilometri distanta, pentru tratament, dar si pentru distractie. Desi descoperite in anul 1977, mult mai tarziu s-a efectuat un studiu stiintific privind proprietatile apelor termale, care a confirmat ca apele termo-minerale de la Sanmihaiu German sunt extrem de benefice pentru afectiunile reumatismale, pentru sechelele datorate unor traumatisme ale membrelor si pentru multe afectiuni neurologice periferice

Nu trebuie sa uitam si de celelalte surse deja consacrate de apa: Olanesti, Calimanesti, Caciulata, Tusnad, Vizantea Livezi (Vrancea), Sangeorz-Bai, Slanic Moldova si multe altele. Desi in ziua de azi nu prea mai recunoastem adevarata valoare a acestor ape termale si minerale, ele continua sa ne uimeasca si nu ne-au dezamagit, de mai bine de 2000 de ani, ingrijindu-ne.

In copilarie ascultam fermecati povestile romanilor, cum Harap Alb crestea intr-o zi cat altii intr-un an, cum in paduri si in munti se gaseau plante din care se puteau face potiuni magice, cum apa vie revigora trupul, cum binele INTOTDEAUNA invinge raul. Oare basmele romanilor contin un sambure de adevar?

Nu credeti ca este timpul sa ne intoarcem putin cu fata catre natura si sa incercam sa o intelegem? Se pare ca ea, extrem de generoasa, ne ofera miraculoase elixiruri.. Oare stim sa le folosim cum trebuie? Aceste bunuri nu trebuiesc intretinute si conservate? Chiar daca poate unii dintre noi suntem indiferenti cu astfel de daruri, dar nu credeti ca si COPIII NOSTRI merita sa beneficieze de ele?